diviza

română

Etimologie

Din franceză diviser < latină dividere.

Pronunție

• AFI: /di.vi'za/

Verb

Conjugarea verbului (se) diviza
Infinitiv	a (se) diviza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) divizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) divizeze
Participiu	divizat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc.

   A diviza o frază în propoziții.

2. (v.tranz.) (spec.) a efectua o împărțire aritmetică.
3. (v.tranz.) (spec.) a trasa diviziuni pe un instrument de măsură.
4. a face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina.

Sinonime

• 1: fragmenta, împărți, segmenta
• 2: împărți
• 3: fisiona

Cuvinte derivate

• diviz
• divizare
• divizat
• divizibil
• divizibilitate
• divizionism
• divizionist
• divizor
• rediviza

Cuvinte apropiate

• divide
• divizie
• divizion
• divizionar

Traduceri

a (se) împărți

catalană: dividir (català) cehă: dělit (čeština) coreeană: 나누다 (nanuda) (한국어) daneză: dele (dansk) ebraică: לחלק (lekhaleq) (עברית), לפצל (lefatzel) (עברית) engleză: divide (English) esperanto: dividi (Esperanto) estoniană: jagama (eesti) finlandeză: jakaa (suomi) franceză: diviser (français) germană: aufteilen (Deutsch), teilen (Deutsch)

interlingua: departir (interlingua) italiană: dividere (italiano) maghiară: oszt (magyar) norvegiană: dele (norsk) neerlandeză: verdelen (Nederlands), delen (Nederlands) papamiento: dividí (Papiamentu) poloneză: dzielić (polski) portugheză: dividir (português) spaniolă: dividir (español) suedeză: dela (svenska) turcă: bölmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online