docilitate

română

Etimologie

Din franceză docilité < latină docilitas, docilitatis.

Pronunție

• AFI: /do.ʧi.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului docilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	docilitate	invariabil
Articulat	docilitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	docilității	invariabil
Vocativ	docilitate	invariabil

1. însușirea de a fi docil; supunere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• decoltații

Referințe

• DEX '98 via DEX online