doilea

română

Etimologie

Din doi + le + a.

Pronunție

• AFI: /ˈdoj.le̯a/

Numeral

1. (num.ord.) (precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) care se află între întâiul și al treilea.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari.
• (loc.adv.) A doua zi = în ziua următoare.
• A doua oară = data următoare; cu altă ocazie.
• Al doilea = după primul, pe urmă.
• (pop.) De-al doilea = a doua oară.

Expresii

• A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online