dojeni

română

Etimologie

Din slavă (veche) dognati, doženon.

Pronunție

• AFI: /do.ʒe'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) dojeni
Infinitiv	a (se) dojeni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dojenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dojenească
Participiu	dojenit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.

Cuvinte derivate

• dojană
• dojenire
• dojenitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online