dota

română

Etimologie

Din franceză doter < latină dotare.

Pronunție

• AFI: /do'ta/

Verb

Conjugarea verbului dota
Infinitiv	a dota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să doteze
Participiu	dotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra.
2. (v.tranz.) a pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității.
3. (v.tranz.) a da dotă unei fete.
4. (v.tranz.) (fig.) a înzestra cu calități intelectuale, sufletești.

Cuvinte derivate

• autodota
• dotare
• dotat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dato

Referințe

• DEX '98 via DEX online