duble

română

Etimologie

Din franceză doublé.

Pronunție

• AFI: /'du.ble/

Substantiv

Declinarea substantivului duble
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duble	invariabil
Articulat	dubleul	invariabil
Genitiv-Dativ	dubleului	invariabil
Vocativ	dubleule	invariabil

1. (obiect de) metal placat cu un strat subțire de aur sau de platină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online