duelgi

română

Etimologie

Din duelgiu (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /du.elˈʤi/

Verb

Conjugarea verbului duelgi
Infinitiv	a duelgi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	duelgesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să duelgească
Participiu	duelgit
Conjugare	IV

1. (vb. refl. recipr.) (înv.) a avea mania de a se duela.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• digule

Referințe

• DEX '98 via DEX online