durifica

română

Etimologie

Din dur.

Pronunție

• AFI: /du.ri.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) durifica
Infinitiv	a (se) durifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) durific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) durifice
Participiu	durificat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) face (mai) dur, mai tare.

Cuvinte derivate

• durificare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fiduciar

Referințe

• DEX '98 via DEX online