electro-

română

Etimologie

Din franceză électr (o)-, germană elektr (o)- etc.

Pronunție

• AFI: /eˌlek.tro/

Prefix

1. element de compunere însemnând „electric”, „bazat pe electricitate” și servind la formarea unor substantive sau adjective.

Cuvinte derivate

• electroacupunctură
• electroaprindere
• electrocar
• electrocasnic
• electroconductor
• electrocăldură
• electrodinam
• electrofotografie
• electrogeotermic
• electroporțelan
• electroprelucrare
• electrosecuritate
• electrosomn
• electrostimulare
• electrotraumatism

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cetelor
• cortele
• elector

Referințe

• DEX '98 via DEX online