elen

română

Variante

• elin

Etimologie

Din neogreacă éλλιν (Éllin) < latină Hellenes.

Pronunție

• AFI: /e'len/

Adjectiv

Declinarea adjectivului elen
	Singular	Plural
Masculin	elen	eleni
Feminin	elenă	elene
Neutru	elen	elene

1. care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului elen
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elen	eleni
Articulat	elenul	elenii
Genitiv-Dativ	elenului	elenilor
Vocativ	elenule	elenilor

1. persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice.

Cuvinte derivate

• elenă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online