emite

română

Etimologie

Din latină emittere. Confer franceză émettre.

Pronunție

• AFI: /e'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului emite
Infinitiv	a emite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	emit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emită
Participiu	emis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
2. (v.tranz.) a transmite, a anunța.
3. (v.tranz.) a elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc.
4. (v.tranz.) a pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.
5. (v.tranz.) a produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător.

Cuvinte derivate

• emitere
• emițător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online