enumera

română

Etimologie

Din franceză énumérer < latină enumerare.

Pronunție

• AFI: /e.nu.me'ra/

Verb

Conjugarea verbului enumera
Infinitiv	a enumera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	enumăr
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să enumere
Participiu	enumerat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira.

Cuvinte derivate

• enumerare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• nemurea
• reuneam
• rumenea

Referințe

• DEX '98 via DEX online