etern

română

Etimologie

Din latină aeternus.

Pronunție

• AFI: /e'tern/

Adjectiv

Declinarea adjectivului etern
	Singular	Plural
Masculin	etern	eterni
Feminin	eternă	eterne
Neutru	etern	eterne

1. (adesea adverbial) care există de totdeauna; care nu va înceta niciodată să existe.

Sinonime

• continuu, veșnic, nepieritor, nesfârșit

Antonime

• efemer, temporar, trecător, vremelnic, pieritor

Cuvinte derivate

• eternitate
• eterniza
• eternizare
• eternizat

Traduceri

care nu are limite în timp

albaneză: i përjetshëm (shqip) engleză: eternal (English) esperanto: eterna (Esperanto) finlandeză: ikuinen (suomi), päättymätön (suomi) franceză: éternel (français) m., éternelle (français) f. germană: ewig (Deutsch) greacă: άίδιος (Ελληνικά) (áídios) indoneziană: baka (Bahasa Indonesia), abadi (Bahasa Indonesia) islandeză: æfinlegur (íslenska) italiană: eterno (italiano) latină: aeternus (Latina) m., aeterna (Latina) f.

maghiară: örök (magyar) norvegiană: evig (norsk) neerlandeză: eeuwig (Nederlands) poloneză: wieczny (polski) portugheză: eterno (português) rusă: вечный (v'éčnyj) (русский) slovenă: večen (slovenščina) m., večna (slovenščina) f., večno (slovenščina) n. spaniolă: eterno (español) m., eterna (español) f. suedeză: evig (svenska), evigt (svenska) turcă: daimi (Türkçe), baki (Türkçe), ölümsüz (Türkçe)

Referințe

• DEX online