evoca

română

Etimologie

Din franceză évoquer < latină evocare.

Pronunție

• AFI: /e.vo'ka/

Verb

Conjugarea verbului evoca
Infinitiv	a evoca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	evoc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să evoce
Participiu	evocat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult.

Cuvinte derivate

• evocare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online