excepta

română

Etimologie

Din franceză excepter.

Pronunție

• AFI: /eks.ʧepˈta/

Verb

Conjugarea verbului excepta
Infinitiv	a excepta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	exceptez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să excepteze
Participiu	exceptat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude.

Cuvinte derivate

• exceptare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online