explicativ

română

Etimologie

Din franceză explicatif < latină explicativus.

Pronunție

• AFI: /eks.pli.ka'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului explicativ
	Singular	Plural
Masculin	explicativ	explicativi
Feminin	explicativă	explicative
Neutru	explicativ	explicative

1. care explică; explicator.

Sinonime

• lămuritor, (înv.) deslușitor, explicator

Cuvinte derivate

• explica
• explicabil
• explicare
• explicat
• explicator
• explicație

Cuvinte compuse

• dicționar explicativ
• notă explicativă

Traduceri

care servește la explicarea a ceva

engleză: explanatory (English) finlandeză: selittävä (suomi) franceză: explicatif (français)

italiană: esplicativo (italiano) suedeză: förklarande (svenska) turcă: açıklayıcı (Türkçe)

Referințe

• DEX online