explora

română

Etimologie

Din franceză explorer < latină explorare.

Pronunție

• AFI: /eks.plo'ra/

Verb

Conjugarea verbului explora
Infinitiv	a explora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	explorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să exploreze
Participiu	explorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice.

   A explora fundul mării.

2. a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ.
3. (fam.) a cerceta, a căuta în...

Sinonime

• analiza, cerceta, examina, investiga, sonda, studia, urmări

Cuvinte derivate

• explorabil
• explorare
• explorat
• explorator
• exploratoriu
• explorație, explorațiune
• neexplorat

Traduceri

a sonda

afrikaans: ondersoek (Afrikaans) catalană: explorar (català) daneză: udforske (dansk) engleză: explore (English) esperanto: esplori (Esperanto) finlandeză: tutkia (suomi) franceză: explorer (français)

germană: erforschen (Deutsch), explorieren (Deutsch) (rar) italiană: esplorare (italiano) neerlandeză: exploreren (Nederlands) portugheză: explorar (português) spaniolă: explorar (español) suedeză: utforska (svenska), explorera (svenska) turcă: araştırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online