extrage

română

Etimologie

Din latină extrahere (după trage).

Pronunție

• AFI: /eks'tra.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului extrage
Infinitiv	a extrage
Indicativ prezent pers. 1 sg.	extrag
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să extragă
Participiu	extras
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee.
2. (v.tranz.) a scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.

Cuvinte derivate

• extragere
• extras

Expresii

• (mat.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online