exulta

română

Etimologie

Din franceză exulter < latină exsultare.

Pronunție

• AFI: /eg.zulˈta/

Verb

Conjugarea verbului exulta
Infinitiv	a exulta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	exult
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să exulte
Participiu	exultat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a simți o mare bucurie, a fi foarte fericit.

Cuvinte derivate

• exultare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online