fenomen
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză phénomène.
Pronunție
- AFI: /fe.no'men/
Substantiv
| Declinarea substantivului fenomen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fenomen | fenomene |
| Articulat | fenomenul | fenomenele |
| Genitiv-Dativ | fenomenului | fenomenelor |
| Vocativ | fenomenule | fenomenelor |
- manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit.
- proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate.
- fapt.
- aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads