finit

română

Etimologie

Din a fini. Confer franceză fini, italiană finito.

Pronunție

• AFI: /fi'nit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului finit
	Singular	Plural
Masculin	finit	finiți
Feminin	finită	finite
Neutru	finit	finite

1. care are o existență limitată.
2. (despre produse, mărfuri etc.) care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut.

Cuvinte derivate

• semifinit

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului finit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	finit	finite
Articulat	finitul	finitele
Genitiv-Dativ	finitului	finitelor
Vocativ	finitule	finitelor

1. categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online