fluctua

română

Etimologie

Din franceză fluctuer < latină fluctuare.

Pronunție

• AFI: /fluk.tuˈa/

Verb

Conjugarea verbului fluctua
Infinitiv	a fluctua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fluctuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fluctueze
Participiu	fluctuat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi schimbător; a oscila, a varia.

Cuvinte derivate

• fluctuare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• făcutul

Referințe

• DEX '98 via DEX online