frustra

română

Etimologie

Din franceză frustrer < latină frustrari.

Pronunție

• AFI: /frus'tra/

Verb

Conjugarea verbului frustra
Infinitiv	a frustra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	frustrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să frustreze
Participiu	frustrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; (p.ext.) a înșela.

Cuvinte derivate

• frustrare
• frustrator

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online