fula

română

Etimologie

Din franceză fouler.

Pronunție

• AFI: /fu'la/

Verb

Conjugarea verbului fula
Infinitiv	a fula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fuleze
Participiu	fulat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre roți) a se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară.

Cuvinte derivate

• fulare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aflu

Referințe

• DEX '98 via DEX online