gaj

română

Etimologie

Din franceză gage.

Pronunție

• AFI: /gaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului gaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gaj	gajuri
Articulat	gajul	gajurile
Genitiv-Dativ	gajului	gajurilor
Vocativ	gajule	gajurilor

1. garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; amanet, zălog.
2. obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii.
3. asigurare, garanție morală dată cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online