infera

română

Etimologie

Din franceză inférer.

Pronunție

• AFI: /in.fe'ra/

Verb

Conjugarea verbului infera
Infinitiv	a infera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inferez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să infereze
Participiu	inferat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (rar) a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare.

Traduceri

Traduceri

engleză: infer (English) franceză: inférer (français)

occitană: inferir (occitan)

Referințe

• DEX '98 via DEX online