informa

Vezi și : informă

română

Etimologie

Din franceză informer < latină informare.

Pronunție

• AFI: /in.forˈma/

Verb

Conjugarea verbului (se) informa
Infinitiv	a (se) informa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) informez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) informeze
Participiu	informat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința.

   Se informează de tot ce-a mai apărut.

   A informa pe cineva despre ceva.

2. (v.refl.) a căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica.

   S-a informat peste tot.

Sinonime

• 1: anunța, aviza, documenta, se interesa, (înv. și reg.) cerca, încunoștința, înștiința, vesti
• 2: cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) știrici

Antonime

• dezinforma

Cuvinte derivate

• dezinforma
• dezinformare
• dezinformat
• dezinformație
• informal
• informare
• informat
• informator
• informație, informațiune

Traduceri

a înștiința

albaneză: lajmëroj (shqip) catalană: informar (català) engleză: inform (English) esperanto: informi (Esperanto) estoniană: informeerima (eesti) finlandeză: tiedottaa (suomi) franceză: informer (français) germană: mitteilen (Deutsch), informieren (Deutsch) greacă: πληροφορώ (pliroforó) (Ελληνικά) interlingua: informar (interlingua)

italiană: informare (italiano) japoneză: 告げる (つげる, tsugeru) (日本語) maghiară: informál (magyar), tájékoztat (magyar) neerlandeză: informeren (Nederlands) papamiento: informá (Papiamentu) poloneză: informować (polski) portugheză: informar (português) spaniolă: informar (español) suedeză: underrätta (svenska), informera (svenska), meddela (svenska) turcă: bildirmek (Türkçe)

Etimologie

Din informa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru informa.

Referințe

• DEX online