integrare

română

Etimologie

Din a integra.

Pronunție

• AFI: /in.te'gra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului integrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	integrare	integrări
Articulat	integrarea	integrările
Genitiv-Dativ	integrării	integrărilor
Vocativ	integrare	integrărilor

1. acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație.
2. (mat.) calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.

Cuvinte compuse

• integrarea producției

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reintegra

Referințe

• DEX '98 via DEX online