integritate
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză intégrité.
Pronunție
- AFI: /in.te.gri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului integritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | integritate | invariabil |
| Articulat | integritatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | integrității | invariabil |
| Vocativ | integritate | invariabil |
- însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate.
- însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads