intelect

română

Etimologie

Din franceză intellect < latină intellectus.

Pronunție

• AFI: /in.te'lekt/

Substantiv

Declinarea substantivului intelect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intelect	intelecte
Articulat	intelectul	intelectele
Genitiv-Dativ	intelectului	intelectelor
Vocativ	intelectule	intelectelor

1. capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune.

Traduceri

Traduceri

engleză: intellect (English) esperanto: intelekto (Esperanto)

franceză: intellect (français) m. germană: Intellekt (Deutsch) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online