intersecta

română

Etimologie

Din franceză intersecter.

Pronunție

• AFI: /in.ter.sekˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) intersecta
Infinitiv	a (se) intersecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) intersectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) intersecteze
Participiu	intersectat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre linii, drumuri etc.) a face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa.

   Dreaptă care intersectează două paralele.

Cuvinte derivate

• intersectare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• creștinate

Referințe

• DEX '98 via DEX online