invocator

română

Etimologie

Din a invoca + sufixul -tor (după franceză invocatoire, invocateur).

Pronunție

• AFI: /in.vo.ka'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului invocator
	Singular	Plural
Masculin	invocator	invocatori
Feminin	invocatoare	invocatoare
Neutru	invocator	invocatoare

1. care face o invocație, care invocă.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului invocator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invocator	invocatori
Articulat	invocatorul	invocatorii
Genitiv-Dativ	invocatorului	invocatorilor
Vocativ	invocatorule	invocatorilor

1. persoană care face o invocație, care invocă.

Cuvinte derivate

• invocatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online