ispitire

română

Etimologie

Din a ispiti.

Pronunție

• AFI: /is.pi'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ispitire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ispitire	ispitiri
Articulat	ispitirea	ispitirile
Genitiv-Dativ	ispitirii	ispitirilor
Vocativ	ispitire	ispitirilor

1. acțiunea de a ispiti și rezultatul ei.
2. ademenire, tentație, seducere.
3. (înv.) punere la încercare, la probă.
4. încercarea prin care trece cineva.
5. (înv.) experiență.
6. (înv.) demers, intervenție; încercare, sforțare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online