jurat

Vezi și : jurât

română

Etimologie

Din franceză juré < latină juratus.

Pronunție

• AFI: /ʒuˈrat/

Substantiv

Declinarea substantivului jurat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jurat	jurați
Articulat	juratul	jurații
Genitiv-Dativ	juratului	juraților
Vocativ	juratule	juraților

1. (în unele state) cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur.

Cuvinte compuse

• curte cu jurați

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din verbul a jura.

Adjectiv

Declinarea adjectivului jurat
	Singular	Plural
Masculin	jurat	jurați
Feminin	jurată	jurate
Neutru	jurat	jurate

1. (pop.; adesea substantivat) blestemat, afurisit; rău, hain.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din jura.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru jura.

Anagrame

• rujat

Referințe

• DEX '98 via DEX online