lehamite

română

Variante

• lehamete

Etimologie

Din bulgară liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

Pronunție

• AFI: /le'ha.mi.te/

Substantiv

Declinarea substantivului lehamite
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lehamite	invariabil
Articulat	lehamitea	invariabil
Genitiv-Dativ	lehamitei	invariabil
Vocativ	lehamite	invariabil

1. (pop.) oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva).

Expresii

• A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hamitele
• lehămeti

Referințe

• DEX '98 via DEX online