locatar

română

Etimologie

Din franceză locataire.

Pronunție

• AFI: /lo.ka'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului locatar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locatar	locatari
Articulat	locatarul	locatarii
Genitiv-Dativ	locatarului	locatarilor
Vocativ	locatarule	locatarilor

1. persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș).

Cuvinte derivate

• locatară
• sublocatar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corlata
• cotarla
• călător
• racolat

Referințe

• DEX '98 via DEX online