locuitor

română

Variante

• lăcuitor

Etimologie

Din a locui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /lo.ku.iˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului locuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locuitor	locuitori
Articulat	locuitorul	locuitorii
Genitiv-Dativ	locuitorului	locuitorilor
Vocativ	locuitorule	locuitorilor

1. persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.).

Cuvinte derivate

• locuitoare

Traduceri

persoană care are domiciliul obișnuit într-o regiune anume

albaneză: banor (shqip) m. bulgară: жѝтел (български) m. catalană: habitant (català) m. engleză: inhabitant (English) franceză: habitant (français) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online