luptare

română

Etimologie

Din a lupta.

Pronunție

• AFI: /lup'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului luptare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	luptare	luptări
Articulat	luptarea	luptările
Genitiv-Dativ	luptării	luptărilor
Vocativ	luptare	luptărilor

1. (înv.) acțiunea de a (se) lupta; luptă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apretul
• apterul
• preluat

Referințe

• DEX '98 via DEX online