lustruitor

română

Etimologie

Din a lustrui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /lus.tru.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului lustruitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lustruitor	lustruitori
Articulat	lustruitorul	lustruitorii
Genitiv-Dativ	lustruitorului	lustruitorilor
Vocativ	lustruitorule	lustruitorilor

1. persoană care efectuează operația de lustruire.

Cuvinte derivate

• lustruitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului lustruitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lustruitor	lustruitoare
Articulat	lustruitorul	lustruitoarele
Genitiv-Dativ	lustruitorului	lustruitoarelor
Vocativ	lustruitorule	lustruitoarelor

1. instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online