marcaj

română

Etimologie

Din franceză marquage.

Pronunție

• AFI: /marˈkaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului marcaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marcaj	marcaje
Articulat	marcajul	marcajele
Genitiv-Dativ	marcajului	marcajelor
Vocativ	marcajule	marcajelor

1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.
2. (concr.) semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele.
3. (spec.) semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; (p.ext.) totalitatea semnelor care indică un drum turistic; (spec.) semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.).
4. (sport) supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze.

Cuvinte compuse

• tabelă de marcaj

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online