marcator

română

Etimologie

Din a marca + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /mar.ka'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului marcator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marcator	marcatoare
Articulat	marcatorul	marcatoarele
Genitiv-Dativ	marcatorului	marcatoarelor
Vocativ	marcatorule	marcatoarelor

1. unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul.

Cuvinte derivate

• marcatoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului marcator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marcator	marcatori
Articulat	marcatorul	marcatorii
Genitiv-Dativ	marcatorului	marcatorilor
Vocativ	marcatorule	marcatorilor

1. persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale).
2. (sport) persoană care marchează puncte sau goluri pentru echipa sa.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online