marinar

română

Etimologie

Din marină + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ma.ri'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului marinar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marinar	marinari
Articulat	marinarul	marinarii
Genitiv-Dativ	marinarului	marinarilor
Vocativ	marinarule	marinarilor

1. persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz.

Cuvinte derivate

• marinăresc
• marinărește
• marinărie
• marinăriță

Cuvinte compuse

• guler marinar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online