medalion

română

Etimologie

Din franceză médaillon (după medalie). Confer italiană medaglione.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului medalion
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	medalion	medalioane
Articulat	medalionul	medalioanele
Genitiv-Dativ	medalionului	medalioanelor
Vocativ	medalionule	medalioanelor

1. bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o șuviță de păr etc. și care se poartă de obicei la gât.
2. ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou; (p.ext.) fotografie sau tablou fixat într-o astfel de ramă.
3. element decorativ de formă circulară sau ovală, folosit în arhitectură, mobilier etc. și cuprinzând un basorelief, o inscripție, un portret etc.
4. scriere literară în proză de mici dimensiuni, pe o anumită temă, în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități, adesea urmată de exemplificări din opera acesteia.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• domenial

Referințe

• DEX '98 via DEX online