miji

română

Etimologie

Din bulgară мижа (miža).

Pronunție

• AFI: /miˈʒi/

Verb

Conjugarea verbului miji
Infinitiv	a miji
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mijesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mijească
Participiu	mijit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (la pers. 3) a începe să se zărească; a apărea, a se ivi.
2. (v.intranz.) (despre plante) a răsări, a încolți.
3. (v.intranz.) a strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul.

   Mijea ochii.

4. (v.intranz.) (despre ochi) a se închide (de somn sau de oboseală).

Cuvinte derivate

• mija
• mijeală
• mijire
• mijit
• mijitor

Expresii

• A miji (sau refl.impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă
• A (-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online