milui

română

Etimologie

Din slavă milovati.

Pronunție

• AFI: /mi.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului milui
Infinitiv	a milui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	miluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să miluiască
Participiu	miluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da cuiva de pomană.
2. (spec.) (înv.) a face o danie.
3. a se arăta milostiv față de cineva; a se îndura de cineva.

Sinonime

• 1: ajuta
• 2: dărui

Cuvinte derivate

• miluire
• miluit
• miluite
• miluitor

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

milă milog milogeală milogi milogire milogit milos milosârd milosârdi milosârdie milosârdnic miloste

milostenie milostiv milostive milostivenie milostivi milostivire milostivnic milostivnici milostivnicie milostivnicire miluță

Traduceri

a trata în semn de milă

ebraică: לרחם (עברית) (leraHem) engleză: pity (English) esperanto: kompati (Esperanto) finlandeză: sääliä (suomi) franceză: plaindre (français) germană: erbarmen (Deutsch) greacă: λυπάμαι (Ελληνικά) (lypámai) italiană: compatire (italiano)

maghiară: sajnál (magyar) neerlandeză: beklagen (Nederlands) poloneză: współczuć (polski) portugheză: ter pena (português), ter dó (português) spaniolă: compatire (español) suedeză: tycka synd om (svenska) turcă: acımak (Türkçe)

Referințe

• DEX online