mituitor

română

Etimologie

Din a mitui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /mi.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului mituitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mituitor	mituitori
Articulat	mituitorul	mituitorii
Genitiv-Dativ	mituitorului	mituitorilor
Vocativ	mituitorule	mituitorilor

1. persoană care mituiește.

Cuvinte derivate

• mituitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online