moroi
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Origine necunoscută.
Confer slavă mora („vrăjitoare”), confer sârbă, croată, slovenă, poloneză mora („coșmar”), albaneză morë, neogreacă μόρα (móra) (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bulgară marok (Conev 106).
Derivație din neogreacă μωρόν (morón, „copil”) (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare.
Pronunție
- AFI: /moˈroj/
Substantiv
| Declinarea substantivului moroi | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moroi | moroi |
| Articulat | moroiul | moroii |
| Genitiv-Dativ | moroiului | moroilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în superstiții) sufletul unui mort despre care se crede că iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vii.
- (pop. rar) om închis la suflet.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
fantomă în care se încarnează copilul mort nebotezat
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads