mulina

română

Etimologie

Din franceză mouliner. Confer italiană mulinare.

Pronunție

• AFI: /mu.li'na/

Verb

Conjugarea verbului mulina
Infinitiv	a mulina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mulinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mulineze
Participiu	mulinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un fir mai uniform, cu aspect mai frumos și cu o rezistență mai mare.
2. (v.tranz.) a face o mișcare de rotație rapidă.

Sinonime

• 2: învârti, înfășura

Cuvinte derivate

• mulinare
• mulinat
• muline
• mulinetă, mulinet
• mulineu

Traduceri

a răsuci două sau mai multe fire de mătase

engleză: whirl (English), spin (English) franceză: mouliner (français) italiană: mulinare (italiano)

portugheză: torcer (português) spaniolă: torcer (español)

Referințe

• DEX online