muncitoare

română

Etimologie

Din muncitor.

Pronunție

• AFI: /mun.ʧi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului muncitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muncitoare	muncitoare
Articulat	muncitoarea	muncitoarele
Genitiv-Dativ	muncitoarei	muncitoarelor
Vocativ	muncitoareo	muncitoarelor

1. persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comentariu
• comunitare

Referințe

• DEX '98 via DEX online