nasture

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer italiană nastro ("panglică").

Pronunție

• AFI: /'nas.tu.re/

Substantiv

Declinarea substantivului nasture
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nasture	nasturi
Articulat	nasturele	nasturii
Genitiv-Dativ	nasturelui	nasturilor
Vocativ	'	'

1. obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care servește la încheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haină.
2. (reg.) tabletă, comprimat, pastilă (conținând o substanță medicamentoasă).

Sinonime

• (pop.) bumb

Cuvinte derivate

• năstura
• năsturar
• năsturel

Traduceri

obiect

catalană: botó (català) chineză: 扣子 (中文) (kòuzi) coreeană: 단추 (한국어) (danchu) croată: gumb (hrvatski) m. engleză: button (English) esperanto: butono (Esperanto) franceză: bouton (français) m. galiciană: botón (galego) germană: Knopf (Deutsch) m. greacă: κουμπί (Ελληνικά) n. hindi: बटन (हिन्दी) (baṭana) indoneziană: kancing (Bahasa Indonesia)

italiană: bottone (italiano) m. japoneză: ボタン (日本語) (botan) maghiară: gomb (magyar) neerlandeză: knop (Nederlands) m. poloneză: przycisk (polski) m. portugheză: botão (português) m. rusă: кнопка (русский) (knopka) slovenă: gumb (slovenščina) m. spaniolă: botón (español) suedeză: knapp (svenska) c. turcă: düğme (Türkçe) ucraineană: ґудзик (українська) (gúdzyk) m.

Referințe

• DEX online